duminică, 25 septembrie 2011

Psihoterapia - o oportunitate a prezentului

            O bună parte dintre oameni au trăit măcar o dată o situaţie dramatică: căderea într-o depresie îţi dă “permisiunea” de a evita să faci faţă unui surmenaj; faptul că bei îţi permite să faci faţă fricii generale, să eviţi suferinţa, sau pur şi simplu plictiseala. Au reuşit să depăşească situaţia cu ajutorul rudelor, al prietenilor sau au făcut o schimbare radicală în viaţa lor, schimbare care i-a ajutat să vadă altfel lumea înconjurătoare. Există şi persoane care apelează la psihoterapeut deoarece au impresia că nu au trăit conform propriilor aşteptări, că nu şi-au atins potenţialul psihic până la nivelul maxim.
            Viaţa noastră psihologică implică anumite nevoi, dintre care cele mai importante sunt dragostea, tandreţea, securitatea, libertatea, sentimentul de a fi de folos cuiva, de a te face util. A-ţi conştientiza nevoile este ceva fundamental în dezvoltarea fiecăruia dintre noi.
            Fără trucuri sau reţete, psihoterapia presupune un parteneriat între client şi psihoterapeut, empatie, incredere, modestie, limite, relativitate, competenţă şi experienţă. Psihoterapia se bazează pe teoria, conform căreia, persoanele cu probleme de natură psihologică au capacitatea de a se schimba, învăţând noi strategii de a se percepe, de a se comporta şi de a evalua realitatea. Este important de ştiut faptul că, nu există un model standard de normalitate, deci o soluţie psihoterapeutică pentru un pacient poate să nu fie eficientă pentru alt pacient. Psihoterapeutul va căuta să deblocheze disponibilităţile pacientului, să-l îndrume să se accepte pe sine, să-l ajute să trăiască fericit şi multumit în colectivitate, să fie eficient din punctul său de vedere.
            Obiectivul psihoterapiei nu este să-l facem pe pacient să semene cu alţii, ci să-şi modeleze structura personalităţii, asfel încât să-şi poată rezolva problemele într-un mod matur, realist. Cu ajutorul psihoterapiei, oamenii pot să-şi regleze procesele şi funcţiile psihice, să-şi dezvolte creativitatea.
            Este însă greu de presupus că un psihoterapeut, oricât de competent ar fi, va izbuti într-un timp relativ scurt, să restructureze întregul trecut al persoanei şi s-o înarmeze cu mijloace adecvate de adaptare, valabile diverselor situaţii de viaţă – este însă de un cert ajutor.

miercuri, 14 septembrie 2011

Familia - un concept de care trebuie să ţinem seamă

O parte dintre dumneavoastră vor spune că, actualmente, conceptul de familie este învechit şi pierdut în lumea ocupată a oamenilor preocupaţi de joburi importante. Cunoaşteţi proverbul "Copiii sunt mesajele pe care le transmitem spre un viitor, pe care s-ar putea sa nu-l vedem niciodată"? Să nu uităm că părinţii, deşi nu sunt singurele influenţe din viaţa propriilor copii, trebuie să fie cele mai bune şi puternice exemple. Familia de origine a stat la baza formării dumneavoastră ca individ şi tot aşa se va întâmpla şi cu copiii dumneavoastră.
Pentru a-i înţelege pe copii, trebuie să vă priviţi familia ca pe un sistem. De fiecare dată când i se întâmplă ceva unui membru al familiei, automat toţi ceilalţi membrii sunt afectaţi. Toate evenimentele pot afecta capacitatea de socializare a copilului, abilitatea de a se înţelege cu alţi copii, stima sa de sine, abilitatea de învăţare, constientizarea importanţei respectării regulilor, etc. Cum n-o să puteţi elimina toate influenţele negative din viaţa copiilor dumneavoastră, nu vă rămâne decât să creaţi nişte experienţe, valori, credinţe profunde şi bine înrădăcinate, care să combată influenţele negative.
Când familia nu reuşeşte să ofere copilului educaţia sănătoasă de care are nevoie, impactul asupra vieţii acestuia poate fi devastator. Indiferent ce învăţaţi sau stiţi deja despre creşterea şi educarea copilului, trebuie să înlăturaţi rămăşiţele de dezamăgire şi durere din trecut, să daţi uitării moştenirile autodistructive, să impuneţi standarde înalte şi principii pline de semnificaţie. Tot ceeace vor deveni copiii dumneavoastră cândva, se formează acum. Ceeace ce faceţi cu copiii dumneavoastră astăzi, când au doi, patru sau şaptesprezece ani va influenţa ce vor alege să facă la douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani. Dumneavoastră, părinţii, sunteţi cei ce formaţi viitorii adulţi, viitoarele familii – aceasta este menirea părinţilor.

         

marți, 6 septembrie 2011

luni, 5 septembrie 2011

Despre dependenta

" In fiecare zi ajunsesem sa fac acelasi lucru: sa merg la serviciu, iar apoi repede acasa sa pot sa joc un poker pe calculator. Cand  mergeam in oras, cautam un calculator si incepeam sa joc.. ...Singurii mei prieteni erau cei cu care eram in competitie pe calculator. Nu-i cunosteam, dar timpul petrecut cu ei imi conferea o stare de bine. Ore in sir, cu ochii lipiti de ecranul calculatorului, pierdem si castigam bani, si asta era tot ce conta. Pana intr-o zi, cand o persoana draga mie mi-a sugerat sa vizitez cabinetul unui psiholog, iar viata mea a capatat o noua intorsatura"
     Oamenii gasesc metode cat mai creative pentru a se lupta cu lucrurile mai putin placute din viata lor. Astfel, poate aparea  dependenta care credem ca ne  ajuta sa facem fata fricilor noastre interioare de singuratate, de inutilitate, ca nu suntem suficienti de buni pentru cei din jurul nostru si pentru lumea in care traim.
       Uitandu-va acum in interiorul vostru, puteti descoperi lucruri de care pana acum nu ati fost constienti, lucruri bune care daca sunt folosite in exces pot crea dependenta. Majoritatea persoanelor pot utiliza o substanta sau pot desfasura o anumita activitate fara a dezvolta probleme de sanatate. Exista totusi si o alta categorie de persoane pentru care aceste  experiente cauzeaza efecte daunatoare psihic si fizic.
      Cel mai des intalnite tipuri de dependenta sunt: dependenta de droguri, de alcool, de mancare, de jocurile de noroc, de calculator, de munca, de sex, de cumparaturi, toate  producand un sentiment de placere pacientului.
       Dependenta interfereaza cu toate ariile vietii individului. Sanatatea, viata sociala, familia, serviciul sunt periclitate. Nu trebuie sa ne pierdem curajul in fata acestor dependente,  primul pas fiind recunoasterea ca avem o problema, iar al doilea pas ar fi apelarea la un ajutor de specialitate. Consilierea psihologica si psihoterapia  te pot ajuta atata timp cat tu simti ca ti se potrivesc, cand iti confera  un sentiment de confort, cand ai stabilit o relatie terapeutica eficienta cu terapeutul tau, cand il simti alaturi de tine si simti ca ceeace faci te ajuta sa construiesti ceva pentru tine si pentru cei din jurul tau.

 


joi, 1 septembrie 2011

Tulburarea obsesiv-compulsiva la adulti

            "Toate activitatile pe care le faceam urmau anumite ritualuri. Imi sunam prietenul inainte sa adorm la aceeasi ora fixa, deschideam televizorul totdeauna pe acelasi program, nu reuseam sa imi verific cost-controlul la telefonul mobil deoarece trebuia sa formez cifrele 333 si stiam ca acest numar imi aduce ghinion, ma spalam pe maini de cate ori ceva imi producea disconfort, nu reuseam sa port nici un lucru nou pe care mi-l cumparam crezand ca acest lucru o sa-mi produca rau ...... Mereu eram ingrijorata ca daca nu fac un anumit lucru, mie sau celor dragi din jurul meu o sa li se intample sa se imbolnaveasca si o sa moara. Am constientizat la un moment dat ca toate aceste ritualuri nu isi au sens in viata mea si am apelat atunci la un psiholog. Acum ma pot bucura de viata, de orice lucru nou pe care mi-l cumpar, pot fi cocheta, pot fi eu insumi".
            Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare psihica din spectrul tulburarilor anxietatii.
            Persoanele cu tulburare obsesiv compulsiva (TOC) se caracterizeaza prin faptul ca au anumite ganduri staruitoare, nedorite sau ritualuri pe care nu le pot controla. Cele mai frecvent intalnite compulsii sunt: spalatul excesiv al mainilor, numaratul, verificarea, ordonarea, actiunile repetate. O buna parte din cei afectati de tulburarea obsesiv- compulsiva realizeaza ca actiunile lor nu au sens, dar nu se pot opri. Tulburarea poate fi diagnosticata atunci cand afecteaza actiunile de zi cu zi ale individului. Aceste ganduri obsesive pot duce la o functionare deficitara in realizarea sarcinilor cognitive care cer concentrare (cititul, invatatul, calculatul, etc.).
            Tulburarea obsesiv-compulsiva poate fi tratata. Prin urmare, este bine ca atunci cand adultii sesizeaza aparitia unor astfel de probleme, sa apeleze la sprijin de specialitate, adresandu-se unui psihoterapeut. Cu ajutorul psihoterapiei, utilizand metode si tehnici specifice, se pot modifica comportamentele deranjante si gandurile irationale.