Cabinet Individual de Psihologie Anda Piringer

luni, 30 septembrie 2013

Despre sindromul cuibului gol



Majoritatea parintilor, si mai ales mamele, se confrunta cu un moment foarte dificil cand le pleaca copilul de-acasa, fie la studii, fie alege sa isi intemeieze propria familie. Pentru ca aceasta etapa sa fie mai putin dureroasa, parintii trebuie sa accepte ca proprii copii au crescut, s-au maturizat si trebuie sa le fie respectate propriile decizii. De asemenea aceasta despartire nu trebuie sa fie privita ca un abandon, ci pur si simplu ca o etapa in dezvoltarea propriilor copii.
 Exista o categorie de parinti care nu pot accepta sub nici o forma despartirea si traiesc cu speranta ca intr-o buna zi vor deveni din nou o familie de nedespartit. Cand intr-un final constientizeaza ca acest lucru nu se mai intampla,se pot confrunta cu diferite boli, printre care cele mai frecvente sunt depresiile.
Aproximativ 35% din parinti, majoritatea fiind mame, se confrunta cu ceeace numim sindromul " cuibului gol. Acest sindrom se manifesta prin sentimentul de abandon si goliciune sufleteasca. Mamele au sentimentul ca nu mai au nici o misiune, ca nu mai sunt utile, ca nu mai sunt ele insele. Parintii nu trebuie sa uite ca vor avea activitati in continuare, vor trebui sa lucreze, sa faca menajul, sa gateasca, sa isi aloce timp activitatilor in doi.
Insa, studii recente sugereaza ca sindromul cuibului gol aduce si multe beneficiii parintilor. Cand ultimul copil pleaca de acasa, parintii au sansa de a se reconecta unul cu celalalt, sa-si imbunatateasca calitatea mariajului si sa se dedice intereselor pentru care inainte nu aveau timp.
Daca experimentezi sentimente de pierdere in urma sindromului cuibului gol, actioneaza.
  • Accepta sincronizarea. Evita sa compari viata pe care si-o creeaza copii tai cu experienta ta personala. In loc de asta, concentreaza-te pe ce sa faci ca sa-ti ajuti copilul sa reuseasca atunci cand pleaca de acasa.
  • Pastreaza legatura. Poti sa continui sa fii apropiata de copii chiar daca nu mai locuiesc cu tine. Fa un efort pentru a mentine contacte regulate prin intermediul vizitelor, telefoanelor, emailurilor sau video chatului.
  • Cauta sprijin. Daca treci printr-o perioada dificila din aceasta cauza, sprijina-te pe cei dragi sau pe prieteni pentru suport moral. Impartaseste-ti sentimentele. Daca suferi de depresie, consulta un doctor ori un psihoterapeut.
  • Ramai pozitiva. Gandindu-te la timpul si energia pe care ai putea sa le indrepti catre mariajul tau si interesele proprii dupa ce pleaca copiii,  te poate ajuta sa te adaptezi la aceasta schimbare majora in viata.
  • identifica oportunitatile din viata ta personala si profesionala, si incearca sa fii cat mai ocupata la munca si acasa.









 


                                                                                    

 

Publicat de Anda Piringer- Serban la 05:34 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Despre increderea in sine

Te-ai intrebat vreodata pe o scara de la 1 la 10 unde te afli la nivelul increderii in sine? Te-ai acceptat pe tine? Esti responsabil de actiunile si deciziile pe care le iei? Iti traiesti viata in mod constient?Care este scopul tau in relatia pe care o traiesti, in relatiile de la locul de munca, in viata pe care o traiesti?
Privind inapoi ti-ai pus intrebari de genul: daca nu as fi facut acest lucru? de ce am acceptat sa prelungesc o relatie cand stiam ca ceva nu functioneaza si sfarsitul va fi acelasi?
Daca te-ai confruntat cu una dintre situatiile de mai sus, ar trebui sa te apuci de lucru. Incearca si completeaza propozitiile pe care ti le propun cu 7 finaluri diferite, in ordinea in care iti vin gandurile. Fa acest lucru timp de o saptamana ( de luni pana vineri) si nu te uita la ceeace ai scris.


1. A trai constient pentru mine inseamna.....................................................
2. Daca as fi mai constient cu 5% de relatiile mele de acum, atunci ..............................
3. Daca ar trebui sa iau viata de la capat, atunci...........................................................
4.Daca mi-as concentra toata atentia si energia  supra activitatilor si relatiilor mele, atunci..............
5. Daca mi s-ar oferi posibilitatea sa schimb ceva la mine, atunci..................................................

Acest exercitiu are ca scop golirea de asteptari si reflectarea asupra dificultatilor cu care te confrunti.
Paraseste vechiul tipar de gandire negativ si imbraca un tipar nou, pozitiv. Foloseste sugestii pozitive la adresa ta: sunt bun, frumos, inteligent, creativ, stapan pe viata mea si pe propriile decizii.
Arunca la gunoi stereotipul limitativ  si paseste intr-o noua dimensiune. Preia controlul mintii si gandurilor tale si transforma totul intr-o noua creatie.Concentraza-ti atentia exclusiv asupra solutiilor si nu asupra problemelor.
Nu mai accepta ganduri si sentimente negative, nu-ti mai pune intrebari nocive si nu mai folosi un limbaj nepotrivit.

Intrebarile pe care ar trebui sa ti le pui, si care te-ar ajuta sa-ti umpli sufletul de bucurie, ar fi:

Care sunt lucrurile care ma fac fericit?
Care sunt lucrurile care ma fac sa fiu mandru in viata mea de acum?
Pe cine iubesc cu adevarat si care sunt persoanele din viata mea care ma iubesc?
Care sunt motivele de bucurie din viata mea?
Care sunt motivele  care ma fac sa fiu recunoscator in aceasta viata?
Ce am daruit eu astazi?
Ce lectii de viata am invatat eu astazi?

Pe masura ce incepi sa accepti realitatea, inveti sa iti accepti si anumite sentimente care nu iti plac. Incercand sa nu opui rezistenta, ele vor disparea.  Experimenteaza aceste aspecte si vei experimenta increderea in tine.

Publicat de Anda Piringer- Serban la 04:52 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
Abonați-vă la: Comentarii (Atom)

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
Anda Piringer- Serban
- anul 2000-absolventa a Facultatii de Psihologie a ULBS Sibiu -1999-2001, profesor educatie speciala, Scoala Speciala Turnu Rosu, Sibiu -2001-2007, consilier pedagogic si coordonator de proiect, SOS Satele Copiilor Romania - psihoterapeut sistemic pentru familie si cuplu in formare -2009-2011, consilier psihologic, voluntar la Fundatia Sf. Nicolae, Sibiu - martie 2011, consilier psihologic practicant in supervizare pentru familie si cuplu atestat de catre Colegiul Psihologilor din Romania - iunie 2011- prezent, consilier psihologic la Cabinet Individual de Psihologie Piringer Serban Anda -iunie 2011-prezent, consilier psihologic la Clinica Rogojan, Avrig -noiembrie 2011- prezent, consilier psihologic la Clinica Astra -psihoterapeut sistemic pentru familie si cuplu in supervizare- martie 2012
Vizualizați profilul meu complet

Arhivă blog

  • ▼  2013 (2)
    • ▼  septembrie (2)
      • Despre sindromul cuibului gol
      • Despre increderea in sine
  • ►  2012 (2)
    • ►  aprilie (1)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2011 (9)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  septembrie (5)
    • ►  august (2)

Carti

  • Arta de a fauri oameni
  • In culisele psihoterapiei
  • Terapia familiei
  • Prestatia in practica terapeutica
  • Codul lui Da Vinci
  • M-am hotarat sa devin prost
  • Terapie strategica de familie
  • Minciuni pe Canapea

Noul meu cabinet

Noul meu cabinet
Tema Filigran. Un produs Blogger.