Atacul de panica

“Sunt I. N. am 23 ani, urmez un master la Facultatea de Stiinte Economice. In urma cu sase luni, mi s-a facut rau, am inceput sa tremur, sa-mi amorteasca mainile si picioarele, sa am tulburari de vedere si sa-mi bata foarte tare inima. Nu stiu ce s-a intamplat atunci, sau ce anume a provocat starea aceasta de rau, cert este ca m-am speriat foarte tare si am crezut ca am facut un infarct miocardic. Am plecat la Urgente insotita de mama mea, dar medicii mi-au spus ca sunt perfect sanatoasa, si am avut un atac de panica. Starile mele de rau se repetau cu o frecventa de 2-3 ori pe saptamana acest lucru influentandu-mi intreaga existenta: nu vroiam sa mai ies din casa de frica sa nu mi se faca rau pe strada, nu mai vroiam sa raman singura acasa, nu mai ma intalneam cu prietenii, etc. Navigand intr-o zi pe internet am aflat de cabinetul unui psiholog. Am sunat, mi-am facut programare, iar acum sunt la a opta sedinta de psihoterapie, iar starea mea s-a imbunatatit considerabil. Am incredere in ceeace mi se spune, si urmez intocmai instructiunile”.

Atacurile de panica sunt episoade de frica si anxietate care determina simptome precum cresterea ritmului cardiac, ingreunarea respiratiei, tulburari de vedere, sentimentul de moarte iminenta. De obicei, un atac de panica dureaza intre 5 minute si 30 de minute, putand aparea atat in stare de veghe cat si in stare de somn. In timpul unui atac de panica, sistemul nervos reactioneaza ca si cand are de-a face cu o situatie amenintatoare.
Evitarile de confruntare cu cauzele atacului de panica conduc la izolare, afectand in mod negativ calitatea vietii, putand conduce la cresterea riscului de depresie, abuz de alcool si/sau substante halucinogene, agorafobie, etc.

Desi atacurile de panica sunt inspaimantatoare pentru majoritatea pacientilor, ele tind sa fie inofensive. In timpul sedintelor de psihoterapie li se explica clientilor modificarile care au loc in organism in timpul unui atac de panica, astfel incat acestia sa poata sa inteleaga ce li se intampla, si cum pot reactiona intr-o astfel de situatie.

In cazul acestui tip de tulburari, psihoterapia este benefica deoarece clientii ajung sa evite situatiile care tind sa induca aceste atacuri. Psihoterapia cognitiv-comportamentala ii ajuta pe clienti sa recunoasca semnele unor atacuri de panica, ii ajuta sa inteleaga ca aceste atacuri sunt inofensive din punct de vedere medical, ii invata noi modalitati de a le face fata.

poveste terapeutica

Este o povestioara scurta si placuta, dar cu o pilda pe care ar trebui sa o urmam cu totii.

Intr-un sat indepartat traia un taran care avea un magar. Magarul era tare batran, de-abia mai putea merge, vederea ii era tare slabita, iar la munca campului nu mai era de nici un folos.
Mergand spre casa, si cum de-abia mai putea zari, magarul a cazut intr-o groapa. Degeaba s-a chinuit taranul sa scoata magarul din groapa, pentru ca acest lucru i-a fost imposibil. Cu parere de rau, pentru a-l scapa de chinuri pe magar, taranul a hotarat sa astupe groapa in care acesta a cazut. Dar magarul a avut o idee stralucita: s-a catarat pe gramada de pamant pe care taranul a aruncat-o in groapa,  s-a scuturat apoi si a iesit la suprafata.
Morala acestei povestiri: in viata dai peste multe greutati, dar trebuie sa ai puterea sa le escaladezi, apoi sa te scuturi de ele si sa iesi la suprafata.

Psihoterapia - o oportunitate a prezentului

            O bună parte dintre oameni au trăit măcar o dată o situaţie dramatică: căderea într-o depresie îţi dă “permisiunea” de a evita să faci faţă unui surmenaj; faptul că bei îţi permite să faci faţă fricii generale, să eviţi suferinţa, sau pur şi simplu plictiseala. Au reuşit să depăşească situaţia cu ajutorul rudelor, al prietenilor sau au făcut o schimbare radicală în viaţa lor, schimbare care i-a ajutat să vadă altfel lumea înconjurătoare. Există şi persoane care apelează la psihoterapeut deoarece au impresia că nu au trăit conform propriilor aşteptări, că nu şi-au atins potenţialul psihic până la nivelul maxim.

            Viaţa noastră psihologică implică anumite nevoi, dintre care cele mai importante sunt dragostea, tandreţea, securitatea, libertatea, sentimentul de a fi de folos cuiva, de a te face util. A-ţi conştientiza nevoile este ceva fundamental în dezvoltarea fiecăruia dintre noi.

            Fără trucuri sau reţete, psihoterapia presupune un parteneriat între client şi psihoterapeut, empatie, incredere, modestie, limite, relativitate, competenţă şi experienţă. Psihoterapia se bazează pe teoria, conform căreia, persoanele cu probleme de natură psihologică au capacitatea de a se schimba, învăţând noi strategii de a se percepe, de a se comporta şi de a evalua realitatea. Este important de ştiut faptul că, nu există un model standard de normalitate, deci o soluţie psihoterapeutică pentru un pacient poate să nu fie eficientă pentru alt pacient. Psihoterapeutul va căuta să deblocheze disponibilităţile pacientului, să-l îndrume să se accepte pe sine, să-l ajute să trăiască fericit şi multumit în colectivitate, să fie eficient din punctul său de vedere.

            Obiectivul psihoterapiei nu este să-l facem pe pacient să semene cu alţii, ci să-şi modeleze structura personalităţii, asfel încât să-şi poată rezolva problemele într-un mod matur, realist. Cu ajutorul psihoterapiei, oamenii pot să-şi regleze procesele şi funcţiile psihice, să-şi dezvolte creativitatea.

            Este însă greu de presupus că un psihoterapeut, oricât de competent ar fi, va izbuti într-un timp relativ scurt, să restructureze întregul trecut al persoanei şi s-o înarmeze cu mijloace adecvate de adaptare, valabile diverselor situaţii de viaţă – este însă de un cert ajutor.

Familia - un concept de care trebuie să ţinem seamă

O parte dintre dumneavoastră vor spune că, actualmente, conceptul de familie este învechit şi pierdut în lumea ocupată a oamenilor preocupaţi de joburi importante. Cunoaşteţi proverbul "Copiii sunt mesajele pe care le transmitem spre un viitor, pe care s-ar putea sa nu-l vedem niciodată"? Să nu uităm că părinţii, deşi nu sunt singurele influenţe din viaţa propriilor copii, trebuie să fie cele mai bune şi puternice exemple. Familia de origine a stat la baza formării dumneavoastră ca individ şi tot aşa se va întâmpla şi cu copiii dumneavoastră.

Pentru a-i înţelege pe copii, trebuie să vă priviţi familia ca pe un sistem. De fiecare dată când i se întâmplă ceva unui membru al familiei, automat toţi ceilalţi membrii sunt afectaţi. Toate evenimentele pot afecta capacitatea de socializare a copilului, abilitatea de a se înţelege cu alţi copii, stima sa de sine, abilitatea de învăţare, constientizarea importanţei respectării regulilor, etc. Cum n-o să puteţi elimina toate influenţele negative din viaţa copiilor dumneavoastră, nu vă rămâne decât să creaţi nişte experienţe, valori, credinţe profunde şi bine înrădăcinate, care să combată influenţele negative.

Când familia nu reuşeşte să ofere copilului educaţia sănătoasă de care are nevoie, impactul asupra vieţii acestuia poate fi devastator. Indiferent ce învăţaţi sau stiţi deja despre creşterea şi educarea copilului, trebuie să înlăturaţi rămăşiţele de dezamăgire şi durere din trecut, să daţi uitării moştenirile autodistructive, să impuneţi standarde înalte şi principii pline de semnificaţie. Tot ceeace vor deveni copiii dumneavoastră cândva, se formează acum. Ceeace ce faceţi cu copiii dumneavoastră astăzi, când au doi, patru sau şaptesprezece ani va influenţa ce vor alege să facă la douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani. Dumneavoastră, părinţii, sunteţi cei ce formaţi viitorii adulţi, viitoarele familii – aceasta este menirea părinţilor.

         

Cabinet Individual de Psihologie Piringer Serban Anda

In cadrul cabinetului oferim consiliere psihologica pentru:

• copii
• adolescenti
• adulti
• cuplu
• familia

Despre dependenta

" In fiecare zi ajunsesem sa fac acelasi lucru: sa merg la serviciu, iar apoi repede acasa sa pot sa joc un poker pe calculator. Cand  mergeam in oras, cautam un calculator si incepeam sa joc.. ...Singurii mei prieteni erau cei cu care eram in competitie pe calculator. Nu-i cunosteam, dar timpul petrecut cu ei imi conferea o stare de bine. Ore in sir, cu ochii lipiti de ecranul calculatorului, pierdem si castigam bani, si asta era tot ce conta. Pana intr-o zi, cand o persoana draga mie mi-a sugerat sa vizitez cabinetul unui psiholog, iar viata mea a capatat o noua intorsatura"

     Oamenii gasesc metode cat mai creative pentru a se lupta cu lucrurile mai putin placute din viata lor. Astfel, poate aparea  dependenta care credem ca ne  ajuta sa facem fata fricilor noastre interioare de singuratate, de inutilitate, ca nu suntem suficienti de buni pentru cei din jurul nostru si pentru lumea in care traim.

       Uitandu-va acum in interiorul vostru, puteti descoperi lucruri de care pana acum nu ati fost constienti, lucruri bune care daca sunt folosite in exces pot crea dependenta. Majoritatea persoanelor pot utiliza o substanta sau pot desfasura o anumita activitate fara a dezvolta probleme de sanatate. Exista totusi si o alta categorie de persoane pentru care aceste  experiente cauzeaza efecte daunatoare psihic si fizic.

      Cel mai des intalnite tipuri de dependenta sunt: dependenta de droguri, de alcool, de mancare, de jocurile de noroc, de calculator, de munca, de sex, de cumparaturi, toate  producand un sentiment de placere pacientului.

       Dependenta interfereaza cu toate ariile vietii individului. Sanatatea, viata sociala, familia, serviciul sunt periclitate. Nu trebuie sa ne pierdem curajul in fata acestor dependente,  primul pas fiind recunoasterea ca avem o problema, iar al doilea pas ar fi apelarea la un ajutor de specialitate. Consilierea psihologica si psihoterapia  te pot ajuta atata timp cat tu simti ca ti se potrivesc, cand iti confera  un sentiment de confort, cand ai stabilit o relatie terapeutica eficienta cu terapeutul tau, cand il simti alaturi de tine si simti ca ceeace faci te ajuta sa construiesti ceva pentru tine si pentru cei din jurul tau.

 

Tulburarea obsesiv-compulsiva la adulti

            "Toate activitatile pe care le faceam urmau anumite ritualuri. Imi sunam prietenul inainte sa adorm la aceeasi ora fixa, deschideam televizorul totdeauna pe acelasi program, nu reuseam sa imi verific cost-controlul la telefonul mobil deoarece trebuia sa formez cifrele 333 si stiam ca acest numar imi aduce ghinion, ma spalam pe maini de cate ori ceva imi producea disconfort, nu reuseam sa port nici un lucru nou pe care mi-l cumparam crezand ca acest lucru o sa-mi produca rau ...... Mereu eram ingrijorata ca daca nu fac un anumit lucru, mie sau celor dragi din jurul meu o sa li se intample sa se imbolnaveasca si o sa moara. Am constientizat la un moment dat ca toate aceste ritualuri nu isi au sens in viata mea si am apelat atunci la un psiholog. Acum ma pot bucura de viata, de orice lucru nou pe care mi-l cumpar, pot fi cocheta, pot fi eu insumi".
            Tulburarea obsesiv-compulsiva este o tulburare psihica din spectrul tulburarilor anxietatii.
            Persoanele cu tulburare obsesiv compulsiva (TOC) se caracterizeaza prin faptul ca au anumite ganduri staruitoare, nedorite sau ritualuri pe care nu le pot controla. Cele mai frecvent intalnite compulsii sunt: spalatul excesiv al mainilor, numaratul, verificarea, ordonarea, actiunile repetate. O buna parte din cei afectati de tulburarea obsesiv- compulsiva realizeaza ca actiunile lor nu au sens, dar nu se pot opri. Tulburarea poate fi diagnosticata atunci cand afecteaza actiunile de zi cu zi ale individului. Aceste ganduri obsesive pot duce la o functionare deficitara in realizarea sarcinilor cognitive care cer concentrare (cititul, invatatul, calculatul, etc.).

            Tulburarea obsesiv-compulsiva poate fi tratata. Prin urmare, este bine ca atunci cand adultii sesizeaza aparitia unor astfel de probleme, sa apeleze la sprijin de specialitate, adresandu-se unui psihoterapeut. Cu ajutorul psihoterapiei, utilizand metode si tehnici specifice, se pot modifica comportamentele deranjante si gandurile irationale.

Dezvoltarea personala la copii

Încă de la începutul vieţii, apartenenţa copilului la diverse grupuri se dovedeşte a fi un lucru firesc şi plăcut. În cadrul unui grup, în funcţie de componenţa acestuia (familie, grădiniţă, şcoală), copilul învaţă lucruri noi, cum să relaţioneze, cum să comunice, etc.
Pornind de la aceste considerente, dezvoltarea personală este o metodă de abordare direcţionată a problemelor cu care se poate confrunta copilul dumneavoastră la un moment dat în viaţă sa. În cadrul unui grup de dezvoltare personală, psihologul urmăreşte îmbunătăţirea exprimării emoţionale a copiilor, adaptarea reacţiilor comportamentale ale acestora, reducerea comportamentelor problematice, creşterea stimei de sine, antrenarea abilităţilor empatice, activarea resurselor creative, toate aceste lucruri urmărind îmbunătăţirea capacităţii de a socializa.
Metodele de lucru folosite sunt plăcute, relaxante, interactive, adaptate grupei de vârstă a copiilor.
Ţinând cont de faptul că implicarea părinţilor în procesul de dezvoltare al copiilor este foarte importanta, feedback-ul părinţilor poate servi la îmbunătăţirea întregului proces.

Consiliere psihologica pentru familie

         O buna parte din parinti se intreaba de ce este necesar sa se adreseze unui consilier psihologic pentru a-i sprijini in rezolvarea problemelor pe care acestia le au cu copii.  Nu este totdeauna suficient sa fi un parinte bun si sa aplici propria experienta pentru a-ti educa bine copilul. Lipsa obiectivitatii, schimbarile din societate, influenta media, influenta mediului in care copilul isi petrece o buna parte din timp sunt cateva cauze care isi pun amprenta pe relatia parinte-copil.

       Pe parcursul copilariei, viata unui copil poate fi perturbata de tot felul de evenimente care se intampla in familie (decesul unui parinte, divort, mutarea in alta localitate, parinti care lucreaza in strainatate, inceputul scolii, nasterea unui frate). Ca parinti este firesc sa incercati sa va protejati copilul de traumele fizice si psihice aparute, insa pot aparea si situatii carora nu stiti sa le faceti fata astfel incat nici copilul, nici relatia cu el sa nu aiba de suferit.

      Optim este, ca in astfel de situatii sa apelati la sprijinul unui psiholog care sa va ajute sa gestionati mai bine, sa intelegi si sa rezolvati  situatiile de criza  prin care trece familia dumneavoastra.

     Psihologul va fi persoana sincera, atenta, empatica, dispusa sa va acorde sprijin cand va confruntati cu o situatie dificila, iar cabinetul psihologului va fi un spatiu securizant in care problemele dumneavostra isi pot gasi rezolvarea.