Despre sindromul cuibului gol

Majoritatea parintilor, si mai ales mamele, se confrunta cu un moment foarte dificil cand le pleaca copilul de-acasa, fie la studii, fie alege sa isi intemeieze propria familie. Pentru ca aceasta etapa sa fie mai putin dureroasa, parintii trebuie sa accepte ca proprii copii au crescut, s-au maturizat si trebuie sa le fie respectate propriile decizii. De asemenea aceasta despartire nu trebuie sa fie privita ca un abandon, ci pur si simplu ca o etapa in dezvoltarea propriilor copii.
 Exista o categorie de parinti care nu pot accepta sub nici o forma despartirea si traiesc cu speranta ca intr-o buna zi vor deveni din nou o familie de nedespartit. Cand intr-un final constientizeaza ca acest lucru nu se mai intampla,se pot confrunta cu diferite boli, printre care cele mai frecvente sunt depresiile.
Aproximativ 35% din parinti, majoritatea fiind mame, se confrunta cu ceeace numim sindromul " cuibului gol. Acest sindrom se manifesta prin sentimentul de abandon si goliciune sufleteasca. Mamele au sentimentul ca nu mai au nici o misiune, ca nu mai sunt utile, ca nu mai sunt ele insele. Parintii nu trebuie sa uite ca vor avea activitati in continuare, vor trebui sa lucreze, sa faca menajul, sa gateasca, sa isi aloce timp activitatilor in doi.
Insa, studii recente sugereaza ca sindromul cuibului gol aduce si multe beneficiii parintilor. Cand ultimul copil pleaca de acasa, parintii au sansa de a se reconecta unul cu celalalt, sa-si imbunatateasca calitatea mariajului si sa se dedice intereselor pentru care inainte nu aveau timp.
Daca experimentezi sentimente de pierdere in urma sindromului cuibului gol, actioneaza.

• Accepta sincronizarea. Evita sa compari viata pe care si-o creeaza copii tai cu experienta ta personala. In loc de asta, concentreaza-te pe ce sa faci ca sa-ti ajuti copilul sa reuseasca atunci cand pleaca de acasa.
• Pastreaza legatura. Poti sa continui sa fii apropiata de copii chiar daca nu mai locuiesc cu tine. Fa un efort pentru a mentine contacte regulate prin intermediul vizitelor, telefoanelor, emailurilor sau video chatului.
• Cauta sprijin. Daca treci printr-o perioada dificila din aceasta cauza, sprijina-te pe cei dragi sau pe prieteni pentru suport moral. Impartaseste-ti sentimentele. Daca suferi de depresie, consulta un doctor ori un psihoterapeut.
• Ramai pozitiva. Gandindu-te la timpul si energia pe care ai putea sa le indrepti catre mariajul tau si interesele proprii dupa ce pleaca copiii,  te poate ajuta sa te adaptezi la aceasta schimbare majora in viata.
• identifica oportunitatile din viata ta personala si profesionala, si incearca sa fii cat mai ocupata la munca si acasa.

 

                                                                                    

 

Despre increderea in sine

Te-ai intrebat vreodata pe o scara de la 1 la 10 unde te afli la nivelul increderii in sine? Te-ai acceptat pe tine? Esti responsabil de actiunile si deciziile pe care le iei? Iti traiesti viata in mod constient?Care este scopul tau in relatia pe care o traiesti, in relatiile de la locul de munca, in viata pe care o traiesti?
Privind inapoi ti-ai pus intrebari de genul: daca nu as fi facut acest lucru? de ce am acceptat sa prelungesc o relatie cand stiam ca ceva nu functioneaza si sfarsitul va fi acelasi?
Daca te-ai confruntat cu una dintre situatiile de mai sus, ar trebui sa te apuci de lucru. Incearca si completeaza propozitiile pe care ti le propun cu 7 finaluri diferite, in ordinea in care iti vin gandurile. Fa acest lucru timp de o saptamana ( de luni pana vineri) si nu te uita la ceeace ai scris.


1. A trai constient pentru mine inseamna.....................................................
2. Daca as fi mai constient cu 5% de relatiile mele de acum, atunci ..............................
3. Daca ar trebui sa iau viata de la capat, atunci...........................................................
4.Daca mi-as concentra toata atentia si energia  supra activitatilor si relatiilor mele, atunci..............
5. Daca mi s-ar oferi posibilitatea sa schimb ceva la mine, atunci..................................................

Acest exercitiu are ca scop golirea de asteptari si reflectarea asupra dificultatilor cu care te confrunti.
Paraseste vechiul tipar de gandire negativ si imbraca un tipar nou, pozitiv. Foloseste sugestii pozitive la adresa ta: sunt bun, frumos, inteligent, creativ, stapan pe viata mea si pe propriile decizii.
Arunca la gunoi stereotipul limitativ  si paseste intr-o noua dimensiune. Preia controlul mintii si gandurilor tale si transforma totul intr-o noua creatie.Concentraza-ti atentia exclusiv asupra solutiilor si nu asupra problemelor.
Nu mai accepta ganduri si sentimente negative, nu-ti mai pune intrebari nocive si nu mai folosi un limbaj nepotrivit.

Intrebarile pe care ar trebui sa ti le pui, si care te-ar ajuta sa-ti umpli sufletul de bucurie, ar fi:

Care sunt lucrurile care ma fac fericit?
Care sunt lucrurile care ma fac sa fiu mandru in viata mea de acum?
Pe cine iubesc cu adevarat si care sunt persoanele din viata mea care ma iubesc?
Care sunt motivele de bucurie din viata mea?
Care sunt motivele  care ma fac sa fiu recunoscator in aceasta viata?
Ce am daruit eu astazi?
Ce lectii de viata am invatat eu astazi?

Pe masura ce incepi sa accepti realitatea, inveti sa iti accepti si anumite sentimente care nu iti plac. Incercand sa nu opui rezistenta, ele vor disparea.  Experimenteaza aceste aspecte si vei experimenta increderea in tine.

CURS DE FORMARE "COPILUL SI PIERDEREA"

Formator Angelica Siretchi si Institutul pentru Cuplu si Familie va invita sa participati la cursul de pregatire profesionala continua cu tema “Copilul si pierderea“, ce va avea loc la Sibiu în perioada 12- 13 mai 2012.

Cursul prezinta modalitati de a lucra sistemic cu copilul si/sau familia care a trait experienta unei pierderi prin decesul unui parinte sau al unui divort. Vor fi prezentate teorii ale doliului, efectele divortului asupra copilului, exemple de activitati individuale cu copilul, concepte sistemice si doua tehnici de interventie familiala.

Se adreseaza psihologilor, psihoterapeutilor, consilierilor scolari, asistentilor sociali  care lucreaza cu copiii si familiile lor.

Cursul este creditat cu 16 credite de catre Comisia de psihologie clinica si psihoterapie a Colegiului Psihologilor din Romania. Persoanele neatestate vor primi  certificat de participare.
Angelica Siretchi este psihoterapeut sistemic de familie si cuplu, supervizor, formator al Institutului pentru Cuplu si Familie. A tradus din limba engleza si a editat sub egida ICF cartea Terapia strategica de familie de Cloé Madanes.

Fereastra Johari – o fereastra deschisa catre noi si lume

Fereastra lui Johari este  un model de dezvoltare personala folosit in domeniul comunicarii si lucrului in echipa.
 Acest model ofera un cadru simplu pentru a compara ceea ce comunicam noi despre noi si ceea ce percep ceilalti despre noi.
Modelul imparte aceasta informatie in patru cadrane care formeaza o fereastra (mai este cunoscut si dupa denumirea fereastra Johari):

1. ceea ce o persoana cunoaste despre sine si este cunoscut si de catre ceilalti (“eu stiu si ceilalti stiu”);
2. ceea ce este necunoscut persoanei despre sine dar este cunoscut de altii (“eu nu stiu dar ceilalti stiu”);
3. ceea ce o persoana stie despre ea dar ceilalti nu stiu (“eu stiu dar ceilalti nu stiu”);
4. ceea ce nici persoana nici ceilalti nu stiu despre acea perosna (“eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu”);

Fereastra Johari
Eu stiu si ceilalti stiu	Eu nu stiu dar ceilalti stiu
Eu stiu dar ceilalti nu stiu	Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu

1. “Eu stiu si tu stii”

Reprezinta ceea ce tu stii despre tine si ceea ce stiu si altii despre tine. In arena impartasesti informatii despre tine: fapte, sentimente, motive, comportamente, nevoi, si dorinte.
Acest lucru  este benefic pentru comunicare si lucru in echipa. Astfel,  te ajuta sa poti sa impartasesti cat mai multe informatii relevante pentru grup si sa asculti activ informatiile celorlalti. Vei crea astfel o atmosfera mai deschisa si vei limita numarul interpretarilor personale (mai mult sau mai putin corecte) asupra ta.

2. “Eu nu stiu dar ceilalti stiu”

Reprezinta ceea ce tu nu stii despre tine, dar ceilalti observa la tine. Poate fi vorba despre cum iti sta intr-o anumita tinuta sau despre obiceiul tau de a  ocoli un raspuns direct atunci cand esti intrebat. Informatii utile, care ne ofera o privire “din exterior” asupra noastra, ajutandu-ne sa ne vedem cu mai multa obiectivitate.
Pentru a diminua acest lucru, cuvantul cheie este: intreaba. Cere feedback si fii pregatit sa asculti ceea ce ceilalti observa la tine! S-ar putea sa fii surprins de diferentele de perceptie…

3. “Eu stiu dar ceilalti nu stiu”

Aici regasim informatiile pe care tu le stii despre tine, dar ceilalti nu. Fiecare avem informatii pe care dorim sa le tinem pentru noi (de exemplu detalii intime sau nerelavante pentru grup), iar in acest caz aceasta parte a ferestrei  se dovedeste folositoare.
Dar mai exista si alte situatii ca de exemplu de a nu impartasi din informatii despre mine pentru ca nu cred ca sunt suficient de interesante pentru ceilalti. Sau de teama de a nu fi ranit, respins, atacat, ranit si a te mentine astfel in postura celui care mereu ii asculta pe ceilalti dar nu are niciodata ceva de spus despre sine.
Cuvantul cheie este aici este: impartaseste. Spune celorlalti despre ceea ce faci, ceea ce simti, ceea ce esti si comunicarea va deveni mai facila.

4. “Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu”

Aici gasim partea necunoscuta, ceea ce inca nu stim despre noi si nici ceilalti nu au avut ocazia sa descopere.
Este zona cea mai dificil de explorat, deoarece inca nu este constientizata. Sunt aici resursele tale nebanuite – lucruri pe care ai putea sa le faci, dar pana acum nici macar nu ai incercat niciodata. Sunt credinte despre tine si despre lume pe care le consideri “normale” si nu le mai pui in discutie.
Cheia care deschide acest taram este dezvoltarea personala. Printr-un demers reusit de dezvoltare personala,  putem deschide aceasta fereastra catre inconstient. Fereastra lui Johari poate fi un audit foarte bun al comunicarii si integrarii intr-un grup.

Atacul de panica

“Sunt I. N. am 23 ani, urmez un master la Facultatea de Stiinte Economice. In urma cu sase luni, mi s-a facut rau, am inceput sa tremur, sa-mi amorteasca mainile si picioarele, sa am tulburari de vedere si sa-mi bata foarte tare inima. Nu stiu ce s-a intamplat atunci, sau ce anume a provocat starea aceasta de rau, cert este ca m-am speriat foarte tare si am crezut ca am facut un infarct miocardic. Am plecat la Urgente insotita de mama mea, dar medicii mi-au spus ca sunt perfect sanatoasa, si am avut un atac de panica. Starile mele de rau se repetau cu o frecventa de 2-3 ori pe saptamana acest lucru influentandu-mi intreaga existenta: nu vroiam sa mai ies din casa de frica sa nu mi se faca rau pe strada, nu mai vroiam sa raman singura acasa, nu mai ma intalneam cu prietenii, etc. Navigand intr-o zi pe internet am aflat de cabinetul unui psiholog. Am sunat, mi-am facut programare, iar acum sunt la a opta sedinta de psihoterapie, iar starea mea s-a imbunatatit considerabil. Am incredere in ceeace mi se spune, si urmez intocmai instructiunile”.

Atacurile de panica sunt episoade de frica si anxietate care determina simptome precum cresterea ritmului cardiac, ingreunarea respiratiei, tulburari de vedere, sentimentul de moarte iminenta. De obicei, un atac de panica dureaza intre 5 minute si 30 de minute, putand aparea atat in stare de veghe cat si in stare de somn. In timpul unui atac de panica, sistemul nervos reactioneaza ca si cand are de-a face cu o situatie amenintatoare.
Evitarile de confruntare cu cauzele atacului de panica conduc la izolare, afectand in mod negativ calitatea vietii, putand conduce la cresterea riscului de depresie, abuz de alcool si/sau substante halucinogene, agorafobie, etc.

Desi atacurile de panica sunt inspaimantatoare pentru majoritatea pacientilor, ele tind sa fie inofensive. In timpul sedintelor de psihoterapie li se explica clientilor modificarile care au loc in organism in timpul unui atac de panica, astfel incat acestia sa poata sa inteleaga ce li se intampla, si cum pot reactiona intr-o astfel de situatie.

In cazul acestui tip de tulburari, psihoterapia este benefica deoarece clientii ajung sa evite situatiile care tind sa induca aceste atacuri. Psihoterapia cognitiv-comportamentala ii ajuta pe clienti sa recunoasca semnele unor atacuri de panica, ii ajuta sa inteleaga ca aceste atacuri sunt inofensive din punct de vedere medical, ii invata noi modalitati de a le face fata.

poveste terapeutica

Este o povestioara scurta si placuta, dar cu o pilda pe care ar trebui sa o urmam cu totii.

Intr-un sat indepartat traia un taran care avea un magar. Magarul era tare batran, de-abia mai putea merge, vederea ii era tare slabita, iar la munca campului nu mai era de nici un folos.
Mergand spre casa, si cum de-abia mai putea zari, magarul a cazut intr-o groapa. Degeaba s-a chinuit taranul sa scoata magarul din groapa, pentru ca acest lucru i-a fost imposibil. Cu parere de rau, pentru a-l scapa de chinuri pe magar, taranul a hotarat sa astupe groapa in care acesta a cazut. Dar magarul a avut o idee stralucita: s-a catarat pe gramada de pamant pe care taranul a aruncat-o in groapa,  s-a scuturat apoi si a iesit la suprafata.
Morala acestei povestiri: in viata dai peste multe greutati, dar trebuie sa ai puterea sa le escaladezi, apoi sa te scuturi de ele si sa iesi la suprafata.

Psihoterapia - o oportunitate a prezentului

            O bună parte dintre oameni au trăit măcar o dată o situaţie dramatică: căderea într-o depresie îţi dă “permisiunea” de a evita să faci faţă unui surmenaj; faptul că bei îţi permite să faci faţă fricii generale, să eviţi suferinţa, sau pur şi simplu plictiseala. Au reuşit să depăşească situaţia cu ajutorul rudelor, al prietenilor sau au făcut o schimbare radicală în viaţa lor, schimbare care i-a ajutat să vadă altfel lumea înconjurătoare. Există şi persoane care apelează la psihoterapeut deoarece au impresia că nu au trăit conform propriilor aşteptări, că nu şi-au atins potenţialul psihic până la nivelul maxim.

            Viaţa noastră psihologică implică anumite nevoi, dintre care cele mai importante sunt dragostea, tandreţea, securitatea, libertatea, sentimentul de a fi de folos cuiva, de a te face util. A-ţi conştientiza nevoile este ceva fundamental în dezvoltarea fiecăruia dintre noi.

            Fără trucuri sau reţete, psihoterapia presupune un parteneriat între client şi psihoterapeut, empatie, incredere, modestie, limite, relativitate, competenţă şi experienţă. Psihoterapia se bazează pe teoria, conform căreia, persoanele cu probleme de natură psihologică au capacitatea de a se schimba, învăţând noi strategii de a se percepe, de a se comporta şi de a evalua realitatea. Este important de ştiut faptul că, nu există un model standard de normalitate, deci o soluţie psihoterapeutică pentru un pacient poate să nu fie eficientă pentru alt pacient. Psihoterapeutul va căuta să deblocheze disponibilităţile pacientului, să-l îndrume să se accepte pe sine, să-l ajute să trăiască fericit şi multumit în colectivitate, să fie eficient din punctul său de vedere.

            Obiectivul psihoterapiei nu este să-l facem pe pacient să semene cu alţii, ci să-şi modeleze structura personalităţii, asfel încât să-şi poată rezolva problemele într-un mod matur, realist. Cu ajutorul psihoterapiei, oamenii pot să-şi regleze procesele şi funcţiile psihice, să-şi dezvolte creativitatea.

            Este însă greu de presupus că un psihoterapeut, oricât de competent ar fi, va izbuti într-un timp relativ scurt, să restructureze întregul trecut al persoanei şi s-o înarmeze cu mijloace adecvate de adaptare, valabile diverselor situaţii de viaţă – este însă de un cert ajutor.