CURS DE FORMARE "COPILUL SI PIERDEREA"

Formator Angelica Siretchi si Institutul pentru Cuplu si Familie va invita sa participati la cursul de pregatire profesionala continua cu tema “Copilul si pierderea“, ce va avea loc la Sibiu în perioada 12- 13 mai 2012.

Cursul prezinta modalitati de a lucra sistemic cu copilul si/sau familia care a trait experienta unei pierderi prin decesul unui parinte sau al unui divort. Vor fi prezentate teorii ale doliului, efectele divortului asupra copilului, exemple de activitati individuale cu copilul, concepte sistemice si doua tehnici de interventie familiala.

Se adreseaza psihologilor, psihoterapeutilor, consilierilor scolari, asistentilor sociali  care lucreaza cu copiii si familiile lor.

Cursul este creditat cu 16 credite de catre Comisia de psihologie clinica si psihoterapie a Colegiului Psihologilor din Romania. Persoanele neatestate vor primi  certificat de participare.
Angelica Siretchi este psihoterapeut sistemic de familie si cuplu, supervizor, formator al Institutului pentru Cuplu si Familie. A tradus din limba engleza si a editat sub egida ICF cartea Terapia strategica de familie de Cloé Madanes.

Fereastra Johari – o fereastra deschisa catre noi si lume

Fereastra lui Johari este  un model de dezvoltare personala folosit in domeniul comunicarii si lucrului in echipa.
 Acest model ofera un cadru simplu pentru a compara ceea ce comunicam noi despre noi si ceea ce percep ceilalti despre noi.
Modelul imparte aceasta informatie in patru cadrane care formeaza o fereastra (mai este cunoscut si dupa denumirea fereastra Johari):

1. ceea ce o persoana cunoaste despre sine si este cunoscut si de catre ceilalti (“eu stiu si ceilalti stiu”);
2. ceea ce este necunoscut persoanei despre sine dar este cunoscut de altii (“eu nu stiu dar ceilalti stiu”);
3. ceea ce o persoana stie despre ea dar ceilalti nu stiu (“eu stiu dar ceilalti nu stiu”);
4. ceea ce nici persoana nici ceilalti nu stiu despre acea perosna (“eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu”);

Fereastra Johari
Eu stiu si ceilalti stiu	Eu nu stiu dar ceilalti stiu
Eu stiu dar ceilalti nu stiu	Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu

1. “Eu stiu si tu stii”

Reprezinta ceea ce tu stii despre tine si ceea ce stiu si altii despre tine. In arena impartasesti informatii despre tine: fapte, sentimente, motive, comportamente, nevoi, si dorinte.
Acest lucru  este benefic pentru comunicare si lucru in echipa. Astfel,  te ajuta sa poti sa impartasesti cat mai multe informatii relevante pentru grup si sa asculti activ informatiile celorlalti. Vei crea astfel o atmosfera mai deschisa si vei limita numarul interpretarilor personale (mai mult sau mai putin corecte) asupra ta.

2. “Eu nu stiu dar ceilalti stiu”

Reprezinta ceea ce tu nu stii despre tine, dar ceilalti observa la tine. Poate fi vorba despre cum iti sta intr-o anumita tinuta sau despre obiceiul tau de a  ocoli un raspuns direct atunci cand esti intrebat. Informatii utile, care ne ofera o privire “din exterior” asupra noastra, ajutandu-ne sa ne vedem cu mai multa obiectivitate.
Pentru a diminua acest lucru, cuvantul cheie este: intreaba. Cere feedback si fii pregatit sa asculti ceea ce ceilalti observa la tine! S-ar putea sa fii surprins de diferentele de perceptie…

3. “Eu stiu dar ceilalti nu stiu”

Aici regasim informatiile pe care tu le stii despre tine, dar ceilalti nu. Fiecare avem informatii pe care dorim sa le tinem pentru noi (de exemplu detalii intime sau nerelavante pentru grup), iar in acest caz aceasta parte a ferestrei  se dovedeste folositoare.
Dar mai exista si alte situatii ca de exemplu de a nu impartasi din informatii despre mine pentru ca nu cred ca sunt suficient de interesante pentru ceilalti. Sau de teama de a nu fi ranit, respins, atacat, ranit si a te mentine astfel in postura celui care mereu ii asculta pe ceilalti dar nu are niciodata ceva de spus despre sine.
Cuvantul cheie este aici este: impartaseste. Spune celorlalti despre ceea ce faci, ceea ce simti, ceea ce esti si comunicarea va deveni mai facila.

4. “Eu nu stiu si nici ceilalti nu stiu”

Aici gasim partea necunoscuta, ceea ce inca nu stim despre noi si nici ceilalti nu au avut ocazia sa descopere.
Este zona cea mai dificil de explorat, deoarece inca nu este constientizata. Sunt aici resursele tale nebanuite – lucruri pe care ai putea sa le faci, dar pana acum nici macar nu ai incercat niciodata. Sunt credinte despre tine si despre lume pe care le consideri “normale” si nu le mai pui in discutie.
Cheia care deschide acest taram este dezvoltarea personala. Printr-un demers reusit de dezvoltare personala,  putem deschide aceasta fereastra catre inconstient. Fereastra lui Johari poate fi un audit foarte bun al comunicarii si integrarii intr-un grup.

Atacul de panica

“Sunt I. N. am 23 ani, urmez un master la Facultatea de Stiinte Economice. In urma cu sase luni, mi s-a facut rau, am inceput sa tremur, sa-mi amorteasca mainile si picioarele, sa am tulburari de vedere si sa-mi bata foarte tare inima. Nu stiu ce s-a intamplat atunci, sau ce anume a provocat starea aceasta de rau, cert este ca m-am speriat foarte tare si am crezut ca am facut un infarct miocardic. Am plecat la Urgente insotita de mama mea, dar medicii mi-au spus ca sunt perfect sanatoasa, si am avut un atac de panica. Starile mele de rau se repetau cu o frecventa de 2-3 ori pe saptamana acest lucru influentandu-mi intreaga existenta: nu vroiam sa mai ies din casa de frica sa nu mi se faca rau pe strada, nu mai vroiam sa raman singura acasa, nu mai ma intalneam cu prietenii, etc. Navigand intr-o zi pe internet am aflat de cabinetul unui psiholog. Am sunat, mi-am facut programare, iar acum sunt la a opta sedinta de psihoterapie, iar starea mea s-a imbunatatit considerabil. Am incredere in ceeace mi se spune, si urmez intocmai instructiunile”.

Atacurile de panica sunt episoade de frica si anxietate care determina simptome precum cresterea ritmului cardiac, ingreunarea respiratiei, tulburari de vedere, sentimentul de moarte iminenta. De obicei, un atac de panica dureaza intre 5 minute si 30 de minute, putand aparea atat in stare de veghe cat si in stare de somn. In timpul unui atac de panica, sistemul nervos reactioneaza ca si cand are de-a face cu o situatie amenintatoare.
Evitarile de confruntare cu cauzele atacului de panica conduc la izolare, afectand in mod negativ calitatea vietii, putand conduce la cresterea riscului de depresie, abuz de alcool si/sau substante halucinogene, agorafobie, etc.

Desi atacurile de panica sunt inspaimantatoare pentru majoritatea pacientilor, ele tind sa fie inofensive. In timpul sedintelor de psihoterapie li se explica clientilor modificarile care au loc in organism in timpul unui atac de panica, astfel incat acestia sa poata sa inteleaga ce li se intampla, si cum pot reactiona intr-o astfel de situatie.

In cazul acestui tip de tulburari, psihoterapia este benefica deoarece clientii ajung sa evite situatiile care tind sa induca aceste atacuri. Psihoterapia cognitiv-comportamentala ii ajuta pe clienti sa recunoasca semnele unor atacuri de panica, ii ajuta sa inteleaga ca aceste atacuri sunt inofensive din punct de vedere medical, ii invata noi modalitati de a le face fata.

poveste terapeutica

Este o povestioara scurta si placuta, dar cu o pilda pe care ar trebui sa o urmam cu totii.

Intr-un sat indepartat traia un taran care avea un magar. Magarul era tare batran, de-abia mai putea merge, vederea ii era tare slabita, iar la munca campului nu mai era de nici un folos.
Mergand spre casa, si cum de-abia mai putea zari, magarul a cazut intr-o groapa. Degeaba s-a chinuit taranul sa scoata magarul din groapa, pentru ca acest lucru i-a fost imposibil. Cu parere de rau, pentru a-l scapa de chinuri pe magar, taranul a hotarat sa astupe groapa in care acesta a cazut. Dar magarul a avut o idee stralucita: s-a catarat pe gramada de pamant pe care taranul a aruncat-o in groapa,  s-a scuturat apoi si a iesit la suprafata.
Morala acestei povestiri: in viata dai peste multe greutati, dar trebuie sa ai puterea sa le escaladezi, apoi sa te scuturi de ele si sa iesi la suprafata.

Psihoterapia - o oportunitate a prezentului

            O bună parte dintre oameni au trăit măcar o dată o situaţie dramatică: căderea într-o depresie îţi dă “permisiunea” de a evita să faci faţă unui surmenaj; faptul că bei îţi permite să faci faţă fricii generale, să eviţi suferinţa, sau pur şi simplu plictiseala. Au reuşit să depăşească situaţia cu ajutorul rudelor, al prietenilor sau au făcut o schimbare radicală în viaţa lor, schimbare care i-a ajutat să vadă altfel lumea înconjurătoare. Există şi persoane care apelează la psihoterapeut deoarece au impresia că nu au trăit conform propriilor aşteptări, că nu şi-au atins potenţialul psihic până la nivelul maxim.

            Viaţa noastră psihologică implică anumite nevoi, dintre care cele mai importante sunt dragostea, tandreţea, securitatea, libertatea, sentimentul de a fi de folos cuiva, de a te face util. A-ţi conştientiza nevoile este ceva fundamental în dezvoltarea fiecăruia dintre noi.

            Fără trucuri sau reţete, psihoterapia presupune un parteneriat între client şi psihoterapeut, empatie, incredere, modestie, limite, relativitate, competenţă şi experienţă. Psihoterapia se bazează pe teoria, conform căreia, persoanele cu probleme de natură psihologică au capacitatea de a se schimba, învăţând noi strategii de a se percepe, de a se comporta şi de a evalua realitatea. Este important de ştiut faptul că, nu există un model standard de normalitate, deci o soluţie psihoterapeutică pentru un pacient poate să nu fie eficientă pentru alt pacient. Psihoterapeutul va căuta să deblocheze disponibilităţile pacientului, să-l îndrume să se accepte pe sine, să-l ajute să trăiască fericit şi multumit în colectivitate, să fie eficient din punctul său de vedere.

            Obiectivul psihoterapiei nu este să-l facem pe pacient să semene cu alţii, ci să-şi modeleze structura personalităţii, asfel încât să-şi poată rezolva problemele într-un mod matur, realist. Cu ajutorul psihoterapiei, oamenii pot să-şi regleze procesele şi funcţiile psihice, să-şi dezvolte creativitatea.

            Este însă greu de presupus că un psihoterapeut, oricât de competent ar fi, va izbuti într-un timp relativ scurt, să restructureze întregul trecut al persoanei şi s-o înarmeze cu mijloace adecvate de adaptare, valabile diverselor situaţii de viaţă – este însă de un cert ajutor.

Familia - un concept de care trebuie să ţinem seamă

O parte dintre dumneavoastră vor spune că, actualmente, conceptul de familie este învechit şi pierdut în lumea ocupată a oamenilor preocupaţi de joburi importante. Cunoaşteţi proverbul "Copiii sunt mesajele pe care le transmitem spre un viitor, pe care s-ar putea sa nu-l vedem niciodată"? Să nu uităm că părinţii, deşi nu sunt singurele influenţe din viaţa propriilor copii, trebuie să fie cele mai bune şi puternice exemple. Familia de origine a stat la baza formării dumneavoastră ca individ şi tot aşa se va întâmpla şi cu copiii dumneavoastră.

Pentru a-i înţelege pe copii, trebuie să vă priviţi familia ca pe un sistem. De fiecare dată când i se întâmplă ceva unui membru al familiei, automat toţi ceilalţi membrii sunt afectaţi. Toate evenimentele pot afecta capacitatea de socializare a copilului, abilitatea de a se înţelege cu alţi copii, stima sa de sine, abilitatea de învăţare, constientizarea importanţei respectării regulilor, etc. Cum n-o să puteţi elimina toate influenţele negative din viaţa copiilor dumneavoastră, nu vă rămâne decât să creaţi nişte experienţe, valori, credinţe profunde şi bine înrădăcinate, care să combată influenţele negative.

Când familia nu reuşeşte să ofere copilului educaţia sănătoasă de care are nevoie, impactul asupra vieţii acestuia poate fi devastator. Indiferent ce învăţaţi sau stiţi deja despre creşterea şi educarea copilului, trebuie să înlăturaţi rămăşiţele de dezamăgire şi durere din trecut, să daţi uitării moştenirile autodistructive, să impuneţi standarde înalte şi principii pline de semnificaţie. Tot ceeace vor deveni copiii dumneavoastră cândva, se formează acum. Ceeace ce faceţi cu copiii dumneavoastră astăzi, când au doi, patru sau şaptesprezece ani va influenţa ce vor alege să facă la douăzeci, treizeci sau patruzeci de ani. Dumneavoastră, părinţii, sunteţi cei ce formaţi viitorii adulţi, viitoarele familii – aceasta este menirea părinţilor.

         

Cabinet Individual de Psihologie Piringer Serban Anda

In cadrul cabinetului oferim consiliere psihologica pentru:

• copii
• adolescenti
• adulti
• cuplu
• familia